Decizia de impunere reprezintă un act administrativ care emană de la autoritatea fiscală și prin intermediul căreia se comunică obligațiile de ordin fiscale pe care contribuabilul le are în sarcina sa. Aceste obligații pot avea în vedere atât sumele care sunt datorate, cât și penalități, dobânzi, taxe ori alte contribuții. În principiu, acest act este emis după ce a fost realizată o verificare ori o inspecție fiscală. Decizia de impunere este un instrument util și pentru contribuabil, întrucât aceasta conține suficiente informații legate de sumele de plată și termenul limită până la care obligația trebuie executată. Atunci când ne gândim să contestăm decizia de impunere, trebuie să avem în vedere Legea nr. 207/2015, precum și Ordinul nr. 3741/2015 privind aprobarea Instrucțiunilor pentru aplicarea titlului VIII din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală.
Ce elemente trebuie să conțină decizia de impunere ?
Printre elementele pe care le cuprinde decizia de impunere, avem în vedere: denumirea organului fiscal emitent; data la care a fost emis și data de la care își produce efectele; datele de identificare a contribuabilului/plătitorului și, dacă este cazul, datele de identificare a persoanei împuternicite de contribuabil/plătitor; obiectul actului administrativ fiscal; motivele de fapt; temeiul de drept; numele și calitatea persoanelor împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii; semnătura persoanelor împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii, precum și ștampila organului fiscal emitent; posibilitatea de a fi contestată, termenul de depunere a contestației și organul fiscal la care se depune contestația; mențiuni privind audierea contribuabilului/plătitorului. Pe lângă elementele precizate, decizia de impunere trebuie să aibă mențiuni referitoare la tipul creanței fiscale, baza de impozitare, cuantumul acestuia pentru fiecare perioadă impozabilă.
Cu privire la toate aceste elemente, două dintre ele prezintă relevanță sporită. În primul rând, legea obligă organul fiscal să motiveze decizia de impunere în fapt și în drept. În cazul în care motivarea este greșită, vagă, ori chiar insuficient realizată, există posibilitatea ca decizia de impunere să fie lovită de nulitate. La baza acestei reglementări se află o garanție pe care o oferă statul pentru cetățean. Obligând autoritatea fiscală să motiveze decizia de impunere, cazurile în care ar fi comise abuzuri ori încălcări ale legii sunt limitate. Prin intermediul motivării în drept, contribuabilului i se acordă posibilitatea de a identifica cu ușurință dispoziția încălcată, în timp ce motivarea în fapt are rolul de a înțelege motivul pentru care a fost emisă decizia de impunere.
În al doilea rând, avem în vedere mențiunile referitoare la audierea contribuabilului, legislația în vigoare obligând organul fiscal de a respecta dreptul la apărare înainte de a lua o decizie. Există și câteva excepții în acest sens, printre ele numărându-se și cazul în care se iau măsuri de executare silită și așa mai departe.
Contestația formulată împotriva deciziei de impunere
Împotriva deciziei de impunere, legea recunoaște posibilitatea de a face contestație. În acest sens, contestația reprezintă o cale administrativă de atac, iar utilizarea acesteia nu înseamnă că stinge dreptul de a introduce o cerere la instanța de judecată. Contestația trebuie să cuprindă următoarele elemente: datele de identificare a contestatorului; obiectul contestației; motivele de fapt și de drept; dovezile pe care se întemeiază; semnătura contestatorului sau a împuternicitului acestuia; dovada calității de împuternicit al contestatorului, persoană fizică sau juridică. Contestația va trebui să fie depusă chiar la organul fiscal care a emis actul administrativ atacat, nefiind percepute taxe extrajudiciare de timbru.
Termenul și locul de depunere a contestației
Contestația va trebui să fie depusă într-un termen de cel mult 45 de zile, acesta fiind calculat de la data la care decizia de impunere a fost comunică. În cazul nerespectării acestui termen, sancțiunea care intervine este decăderea. Dacă decizia nu cuprinde o serie de informații esențiale, cum ar fi posibilitatea ca decizia sa fie contestată, termenul în care trebuie depusă contestația, precum și organul fiscal la care aceasta se depune, termenul de contestare va fi de 3 luni, acesta calculându-se de la data la care actul administrativ a fost comunicat.
În cazul în care contribuabilul decide să retragă contestația, este de precizat că acest lucru poate fi realizat până la soluționarea acesteia. Sigur, în cazul în care, după retragere, contribuabilul totuși decide să introducă o altă contestație, legea acordă acest drept doar dacă nu a fost depășit termenul inițial de 45 de zile.
Competența de soluționare este diferită, în raport de organul fiscal emitent, respectiv central ori local. Contestația se depune la organul fiscal care a emis decizia de impunere, însă, în cazul în care aceasta este depusă în altă parte, aceasta va fi trimisă la organul fiscal competent.
Cazuri în care organul fiscal renunța la stabilirea creanței fiscale
Potrivit legii, există câteva situații prevăzute de lege când organul fiscal renunța la stabilirea creanței fiscale. În acest sens, avem în vedere următoarele cazuri: atunci când s-a constatat că persoana juridică a încetat; când persoana fizică a decedat și nu există succesori; când creanța fiscală principală e mai mică de 20 de lei. Potrivit art. 96 din Codul de procedură fiscală, „În cazul creanțelor fiscale administrate de organul fiscal local, prin hotărâre, autoritățile deliberative pot stabili plafonul creanțelor fiscale la care pot renunța, care nu pot depăși limita maximă prevăzută la alin. (2)”, adică 20 de lei.
Formularea unei contestații cu ajutorul unui avocat reprezintă cea mai bună strategie de apărare, întrucât contestația poate fi respinsă din cauza mai multor motive, printre care și neîndeplinirea condițiilor de admisibilitate, motivarea insuficientă, lipsa obiectului și așa mai departe. Cu o experiența bogată pe latura dreptului fiscal, la Laurențiu Mihai – Law Office avem grijă ca drepturile și interesele tale să fie apărate în faza organelor fiscale, astfel încât drepturile și interesele tale legitime să fie respectat în acord cu exigențele legii, iar tu să te poți bucura de protecție juridică.
Comments